in cautarea trecutului(I)

Era o zi normala, obisnuita din viata Andreei, o miercuri ce nu iesea din rutina care deja incepuse sa devina monotona si plictisitoare, nepotrivita cu spiritul ei de aventura! Cum era sa picteze dupa scoala de unde venise foarte obosita si fara niciun chef. "Nu,nu are niciun rost sa incerc acum sa pictez pentru in asemenea cadru total lipsit de inspiratie!Mai bine ma culc!"

Totusi se bucura sa fie singura in sfarsit acasa fara parinti pe capul ei care sa-i spuna in mod regulat ca e o ratata si ca isi pierde timp pictand. "Alea nici macar caricaturi nu se pot numi, parca ar fi niste mazgalituri, niste mizerii! Pana si Adi care are doar 5 ani face treaba mai buna ca tine" asa gandeau parintii ei, mai ales tatal care uneori venind suparat de la servici se descarca pe fata pt ca o vedea cu pensula si blocul in fata."Ce nedreapta a fost viata cu mine! Cum adica tot ce desenez eu sunt mizerii?...poate ca nu sunt viitorul da Vinci dar totusi am talent!"; mai bine nu s-ar fi gandit la ultima cearta de aseara pe aceasta tema. Deja se enervease si din nou era incercata de acelasi sentiment de frustrare si neputinta ca nu poate sa faca nimic sa schimbe acest lucru! Ar fi fugit dar unde? Nu avea bani si nici nu tinea contact cu rudele din partea mamei!

Mama, o femeie supusa si umila care nu avea niciun cuvant de spus in fata lui! Ce n-ar fi dat Andreea ca mama ei sa fie ca eroinele alea din filme care sa ii ia apararea sau macar sa o linisteasca cumva. Nu,nimic, sta acolo ca o stana de piatra si tacea, nicio emotie nu i se citea pe chip. Nu vazuse in viata ei o persoana care sa fie atat de impasibilia la orice ca si mama sa!Cum era posibil asa ceva? Sa nu se intereseze de niciun aspect din viata fiicei tale,sange din sangele tau? Ah din nou sentimentul de sufocare care nu o lasa sa gandeasca, sa rationeze asa ca incepu sa deseneze. In seara asta nu stia ce avea dar era mai rau ca niciodata...probabil ca isi dorea din tot sufletul un set nou de pensule pt ca cele pe care le avea erau foarte proaste si nici nu avea bani sa-si cumpere. Varsandu-si toata furia si frustrarea pe panza observa ca desena un barbat frumoas,atragator cu parul castaniu si carliontat in vant, buze pline si ochi albastrii inchisi care pareau la fel de andanci ca si marea....Se opri! Cine era el? Simtea ca il cunoaste dar de unde? De ce il desena din subconstient? Se uita mai atent si observa ca avea ochii ei sau ea avea ochii lui pt ca parea ca era mai in varsta decat ea! Si atunci intelese unde-l vazuse pe acest om: intr-o fotografie pe care o gasise sub salteaua de pe patul parintilor cand avea 5 ani! De ce tocmai acum isi reamintea de el?

Se duse repede si cauta sub pat pentru ca trebuia sa vada inca o data fotografia. Excitata de faptul ca o gasise si mirata ca era in acelasi loc ca si acum 13 ani nu fuse atenta la usa care tocmai se deschidea si parintii ei intrand! Soarta sau nu amandoi intrara in dormitor in acelasi timp si o vazusera cu poza in mana! Acel moment in care ea a surprins privirea amandorura va ramane pentru totdeauna intiparit in mintea ei: tata intai surprins apoi incurcat, dupa cateva secunde luminat la fata si in final cu o expresie ucigatoare pe chip, ca a unui taur ce vede rosu in fata ochilor iar mama...de ea a ramas cel mai socata: surprinsa si ea la inceput, dintr-o data melancolica, apoi tematoare si la final furioasa dar autoritara in acelasi timp.
A urmat o serie de certuri si tipete dar cea care urla cea mai tare de data aceasta era mama. Parca fusese atinsa de un fier rosu:"Nenorocito,cine te crezi sa-mi umbli prin lucruri? Unde ai gasit-o copil idiot si cretin ce esti? Pleaca imediat de aici sa nu te mai vad vreodata in camera mea ca ai incurcat-o!", apoi tata :"Cum adica lucrurile tale? Vrei sa spui ca i-ai pastrat poza? M-ai tradat in toti anii astia cu o poza?" si pentru prima data de cand se stia Andreea nu mai era cea certata, pentru prima data era ignorata. Cum isi reveni in fire pleca imediat de acolo fericita ca nu patise nimic si fugi in camera ei! Si de acolo se auzeau tipete si injuraturi desi nu putea deslusi despre ce se vorbea in dormitorul mare? Curiozitatea o napadi si nu mai intelegea nimic. Cine era acest om? Trebuia sa afle mai multe despre el si ce a reprezentat el in evolutia familiei sale! "Maine cand se vor fi calmat putin spiritele voi face cercetari",isi zise Andreea care isi relua portretul acestui necunoscut!

o iubire imposibila(partea intai)

era luni, 15 septembrie...avea emotii foarte mari, poate cele mai mari emotii pe care le-a avut in viata ei, nu se puteau compara cu cele avute inaintea unui examen de la faculatate, a bac-ului sau examenului de titularizare...era ca si cum azi ar fi fost proba finala, cea horatoare care ii va determina toata viata....
cu pasi nesiguri intra in curte prin poarta elevilor(se gandea ca asa e cel mai bine, sa-i cunoasca pe viitori ei elevi)...era absolut incantata sa vada fetele lor, era exact ca in visul ei, mai bine de ata nu se putea: atata inocenta, atata fericire si nepasare, de-abia astepta sa ajunga la catedra sa predea...
se indrepta catre intrare cand simte o palma pe fund si un parfum imbatator care o facea sa isi iasa din simturi... se intoarce surprinsa si il vede pe el, barbatul visurilor ei: inalt,blond, ochi caprui foarte deschis, pistruiat, cu un aer de macho si intelectual in acelasi timp...pentru cateva secunde ramase ca tampita cu gura deschisa nestiind daca e vis sau aievea....apoi isi dadu seama ca trebuie sa reactioneze si spune calm "ce vrei"...incredibil tipul avea acelasi suras de smecher pe care o innebunea(mereu ii placusera baietii rai) "pei ce zici de cina diseara amandoi pe iahtul meu?"... poate in alta situatie ar fi zis da dar acum trebuia sa stea cu capul pe umeri si zise hotarat "NU" si merse mai departe....
in timp ce se indrepta spre cancelaria nu prea era atenta in jurul ei, se gandea doar la acel suras si la acel parfum care parca se tinea de ea ca scaiul, de parca ii intrase in haine asa ca fara sa vrea intra chiar in directorul liceului, un om mai batran decat cladirea si cu o fata morocanoasa care o cearta pe cel mai aspru ton cu putinta "domnisoara te rog ai grija pe unde mergi, altfel voi vorbi cu parintii tai"....ii zise repede "da domnule si ma scuzati" dar in sinea ei ii venea sa rada..."voi vorbi cu PARINTII tai" era chiar hilar.....
merse mai departe si ajunse in cancelarie unde in fata ochilor i se perindau tot felul de oameni tineri, batrani, toti cadre didactice exemplare de la care avea atatea sa invete...tot urmarind prin jur ochii i se oprira pe un catalog...de cand era mica visase sa deschida un catalog sa-l studieze...extaziata merse drept spre el si il pipai....ce senzatie ciudata...obiectul care o speria acum 4 ani era la puterea ei, acum ea era calaul si nu condamnatul...pe cand explora acest nou sentiment fu trezita la realitate de un profesor care ii smulse catalogul din mana si ii zise "domnisoara aceasta este cancelaria,nu ai niciun drept sa fii aici"...deja era prea de tot...ce naiba chiar asa tanara parea incat de trei ori in aceasi zi fu confundata cu o eleva...intelegea ca de-abia de 2 luni isi luase licenta dar totusi...spuse un pic cam inversunat "NU domnule cred ca va inselati, eu sunt o noua profesoara in acest liceu" iar domnul isi ceru scuze imediat.....ei un lucru era cert prima ei zi fusese cu adevarat o aventura, doar se intreba ce era cu acea prezenta tulburatoare era elev, frate al unui elev, profesor si el....parea intr-adevar tanar dar parca totusi nu parea elev.....


era joi...trecusera 2 zile pline de clase si elevi, fiecare cu povestea lui, fiecare cu metoda lui de invatat, fiecare o provocare pentru ea...ajunse la clasa 12 C, puse mana pe clanta si isi trase rasuflarea...inca o noua aventura in mintile acestori tineri, altii fata de care se obisnuise, era chiar nerabdatoare...intra hotarata si se indrepta catre catedra examinand pe cei din jur, ajunse in fata clasei si cand se uita in spatele clasei pe randul de la fereastra ramase traznita fara a scoate niciun sunet chiar acolo...printul ei se afla in ultima banca alaturi de o fata frumusica foc...nu ii venea a crede...era chiar acolo...elev in clasa ei de diriginte...era imposibil....desigur ca si el ramasese la fel de uimit si poate un pic temator....acum 2 zile tocmai isi pipaise noua diriginta...
ea isi reveni repede din acest soc si incepu sa se prezinte si ii ruga pe fiecare dupa banca sa se prezinte.....ajunse el de la care afla ca il chema carol....ce voce puternica si hotarata avea...ii venea sa se duca la el sa-l sarute in vazul tuturor....NU era gresit...ce o apuca? era profesoara, trebuia sa se abtina si in plus nu avea voie sa simta asa pentru un elev...dar ce era cu fluturasii aceia din stomac?....nu era doar o prostie, nu o sa se intample nimic, nu vor fi ocazii, va sta departe de el...
era ora 8, ziua se terminase si desi nu statea departe se gandi sa ia autobuzul pentru ca era cam obosita.....era multumita dar confuza...nu intelegea ce desteptase in ea carol..pana la urma era doar un pusti de bani gata care nu trebuia nici luat in seama dar acel parfum care si acum il simtea o faceau sa se gandeasca numai la lucruri necurate, apropo de parfum de ce se simtea din ce mai aproape?...dintr-o data o voce cunoscuta spune "buna seara diriga!"...se intoarse speriata si il vede pe el...nu era prea de tot...il intreba
"-si tu mergi cu autobuzul asta?dar pe unde stai
-pei prin cartierul X
-si eu la fel...ce coincidenta! dar de ce iei autobuzul ca nu e mult de mers pe jos...maxim 15 minute...
-dar dumneavoastra?
-eh eu...eu sunt obosita :))
-vedeti!si eu! si nu puteti sa spuneti ca sunteti mai batrana ca nu va cred aveti maxim 25 de ani asa ca mare diferenta nu e!
-de fapt am 23!
-adica de-abia cum ati terminat facultatea?
-da, acum 2 luni...vreo problema? /:)
-ah nu nimic" si zambi in acelasi fel incantator
dupa 2 statii coborara si observa ca se indreptau in acelasi loc...spre surprinderea amandurora stateau in acelasi bloc...el o conduse pana la scara si isi lua ramas bun...merse doi pasi si intoarse privirea intalnind-o pe a ei...in acel moment stiau amandoi ca asta era destinul si ca in viitor va fi mai mult.........

jurnalul unei prostituate(partea I)

azi e sambata, sper sa am mai multi clienti in seara asta pentru ca trebuie sa platesc apa calda...of in ce cacat de viata traiesc.......nu mai pot pur si simplu, sunt istovita de atatea minciuni si atatia barbati nespalati si tarani care nu stiu altceva in viata decat p*** in p**** si atat...de fapt daca stau sa ma gandesc cam asta e filozofia lor, motto-ul dupa care se ghideaza idiotii naibii, ca-mi vine sa-i gazez pe toti intr-o zi cum au facut-o nemtii cu evreii, intr-o camera manjita de cacat si plina de gunoaie....poate ma simt si eu o data bine in curva asta de viata care imi da numai nenorociri si nu ma lasa sa respir nicio secunda.....
e ora 6 dimineata...de-abia m-am intors dar cat p'aci sa ma prinda andreea, mi-a stat inima in loc cand am vazut-o...norocul meu a fost ca m-a crezut ca vreau sa ma duc la baie sa ma demachiez ca aseara am uitat...cred ca la cat e de obosita de la atata invatat nici nu si-a dat seama in ce eram imbracata....nemernicul ala de ionescu "cel mai fidel client" al centurii(ca sa vezi ce premii isi acorda porcii astia intre ei..imi vine sa borasc) si implicit al meu m-a pus sa stau goala acolo in fata lor cat sarbatoreau ei cu mancare si bautura, dupa care a urmat obisnuitul ritual al "postei"....cu cata greata si amaraciune am prestat pentru ei, parca mai rau decat de obicei...bine macar ca de data asta l-i s-au sculat si nu au mai avut motiv sa ma bata ca data trecuta cand am ajuns la spital.......
of mama de ce m-ai mai nascut, m-ai facut si proasta pe deasupra....nu mai bine ma omorai tu pe mine cum l-ai omorat si pe fratele meu?...de ce mama te-ai dus repede de langa noi?...ne-ai urat mereu si ne-ai lasat singure imediat cum ti s-a ivit ocazia...... sper ca flacarile iadului sa te arda incontinuu si tu sa nu mori fir-ai a naibii de catea care m-a adus pe lume...nu mai suport sa nu discut cu nimeni, sa nu pot sa-i spun cuiva necazul meu....daca nu ar exista aceste foi cred ca mi-as lua viata, fapt care cred ca ma asteapta de mult sa-l infaptuiesc...si nu mai e mult...sa termine andreea liceul si dup-aia sa se descurce si singura pentru eu nu mai pot sa ma mai duc o singura zi in iadul ala.......



a mai trecut o zi...nu prea am fost ocupata azi...mai bine ca nici nu aveam chef de nimica dar m-a pus pe ganduri ceva ce am auzit cand eram cu fetele la o tigara...cica a cumparat un senator toate terenurile de pe acolo si vrea sa investeasca si faca o zona comerciala...vestea asta ne-a picat cat se poate de prost...asta ar insemna ca trebuie sa ne mutam de acolo si daca ar fi asa eu nu stiu unde sa ma mai plasez...locul ala e perfect, niciun polititst n-a aflat de noi de doi ani de cand ne petrecem veacul pe acolo....cred ca daca vine senatorul ala ma duc intr-un bordel pentru ca in alt loc nu am politia fiind peste tot....
sa fi vazut ce ingrijorate erau toate fetele de vestea asta....cretinul asta se trezi in miez de noapte sa ne ia painea de la gura asa ca ne-am strans toate si am vorbit cum sa scapam din necazul asta si am decis sa se duca una dintre noi la el sa il roage sa ne lase in pace sau sa ne gaseasca un alt loc si daca nu vrea cu frumosul eventual sa-l seduca,sa faca sex cu el........ sa fi vazut ce disputa se iscase intre doua tipe, asa mai tinere, nou venite... ca cine sa mearga....s-au luat si la bataie basinoasele alea de taranci...sa fi vazut ce scandal pornisera acolo...eu ma uitam la ele si radeam in sinea mea cat de idiot si manipulabil poate fi un om...n-a venit politia pentru ca aia mai batrana le-a potolit pe proastele alea hotarand sa tragem la sort....n-aveam niciun chef sa ma bag si eu pentru ca nu voiam sa ies dar s-au pus toate in capul meu ca ce nu suntem impreuna in chestia asta si ca ar trebui sa ne sustinem reciproc...am cedat pentru nu aveam putere pentru o cearta si mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca am iesit eu....sa fi vazut ce mutre facusera alea 2 ,le venea sa-mi bage un cutit in intestine si nu m-am putu sa nu le zic ironic:"vedeti proastelor..mai bine nu ma bagam eu aveati sanse mai mari sa iesiti...fiindca sunt niste curve de doi lei eu o sa ma aleg cu potul cel mare"......ma rog, trecand peste ata, cica maine am o "sedinta" programata cu el...recunosc ca este prima oara cand caut eu un barbat si sunt foarte curioasa cum este, cum arata si daca o sa accepte.....ma las in mainile sortii si voi vedea ce imi rezerva viitorul....deocamdata ma duc sa dorm sa fiu maine odihnita sa ma pregatesc numai pentru el..... cred ca pentru prima oara de cand ma stiu o sa dorm mai mult de 5 ore si o sa am si eu un somn linistit, lucru care spre surprinderea mea ma incanta la culme......

a fost incredibil..........nu pot sa cred, in sfarsit un pic de noroc am avut si eu in mizerabila asta de viata....stii acum cand ma gandesc mi-a zis odata mama o vorba care uite pana acum am uitat-o dar acum mi-am adus aminte de ea:"tu esti nascuta sub niste semne ciudate....viata o sa fie criminala cu tine dar intr-o zi o vei infrange"....pe atunci aveam 6 ani, nu prea avem habar de ce-ar insemna asta sau de cum se vor desfasura lucrurile........in fine se pare ca a avut dreptate: sa-ti povestesc cum a fost cu tipul......
am dormit atat de bine azinoapte, m-am trezit chiar foarte odihnita si foarte nelinistita....nu stiu ce naiba aveam dar ma simteam asa de nerabdatoare exact ca un copil care afla ca-l va duce ma-sa intr-un parc d-ala de distractii.......si dintr-o data mi-a venit in fata ochilor numele lui si inima mea a inceput sa bata din ce in ce mai tare......ma speriasem....o singura data mai simtisem asa ceva....la prima mea intalnire(ma intalneam cu cel mai tare baiat din scoala si ma pregatisem pentru intalnirea asta de doua zile....chiar eram foarte entuziasmata, credeam ca intr-adevar ma place cand colo a venit cu niste prieteni de-ai lui si m-au violat ca pe ultima curva....la sfarsit boul stii ce mi-a zis?.....mi-a zis ca tot imi place mie p***, ca asa auzise el si ca aveam cea mai tare p****, apoi m-a manjit cu sperma pe fata.......nu poti sa-ti imaginezi cum m-am simtit....ca ulrimul caine care se caca pentru a manca.......)....dar sa sarim peste asta desi trebuie sa recunosc ca aducandu-mi aminte de chestia asta m-am ingrijorat putin dar mi-am zis ca acum asta e si ideea...........
in fine, m-am imbracat, m-am aranjat decent(bineinteles ca imi luasem si "costumul") si m-am dus la el la birou care era imens si exact in mijlocul orasului, deci tipul are bani.....am intrat si cand l-am vazut am ramas traznita: era inalt,zvelt, roscat, cu ochii verzi si TANAR......mi-a cazut mutra,deci mi-l imaginam un mos d-ala libidinos, dar nu era asa......in mod normal pe loc mi s-ar fi inmuiat picioarele dar acum nu(trebuia sa-mi pastrez capul limpede pentru toate fetele,nu?)...intr-un mod ciudat mi-aducea aminte de tata...stiu foarte ciudat, dar semana cu el la miscari, la vorba.........m-a intrebat ce vreau dar eu gandindu-ma la tata nu am inregistrat bine intrebarea si m-am trezit spunand:
-cine e tatal dumneavoastra?
-pardon?, ma intreaba el foarte socat
-ma scuzati, dar semanati foarte tare cu tatal meu....
-dar cine este tatal dumneavoastra?
-un betiv ordinar, dar nu conteaza asta, dar si parul seamana foarte tare cu al mamei mele.....
-pe mama dumneavoastra cumva o cheama eliza predescu?
-dar de unde stiti?
-si pe tine te cheama daiana?
-DA!!!
-nu se poate....stupefiat se asaza pe scaun ca si cum ar fi vazut o stafie....se ridica si dintr-odata ma ia in brate si incepe sa planga si imi zice:surioara!!!
nu-mi venea sa cred....inima imi spusese acelasi lucru,dar acum o luase razna....era imposibil, el era mort, cum era posibil ca iubitul meu fratior sa fie chiar in fata mea....nu avea nicio logica.. si l-am intrebat cum e posibil.....mi-a povestit ca a fost gasit de niste oameni foarte bogati si din mila a fost crescut de ei...insa erau foarte batrani si s-au stins cand el avea 18 ani si fiindca nu aveau niciun urmas el a preluat imperiul lor financiar si de atunci a incercat sa ma gaseasca apoi i-am povestit eu prin toate chinurile prin care am trecut....a plans cand i-am spus toate suferintele mele si mi-a promis ca va fi mai bine de maine....nu mai puteam de bucurie si apoi mi-am adus aminte de ce ma aflam eu de acolo in primul rand si i-am povestit de celelalte fete si mi-a promis ca le va face o casa si le va angaja la firmele lui, cu posturi respectabile.......cand m-am intors si i-am povestit andreei s-a bucurat foarte tare, nici nu stii cum mi s-a inaltat sufletul cand i-am vazut fata luminduise......off Doamne se pare ca nu mai uitat...iti multumesc Iisuse ca ti-ai intors si catre mine fata.....................

femeile nu pot fi fidele......

era seara...ploaia rapaia la fereastra..de la vecina de sus se auzea o melodie trista, deprimanta de-si venea sa-si taie venele...poate ca asta ar fi trebuit sa fi facut..poate scapa de viata asta de tot cacatul in care traia...scapa de datorii fata de oameni, fata de copii, si fata de societate..pur si simplu nu mai putea sa suporte......mai ales dupa ziua de azi se simtea atat de disperat, atat de jos, ca un vierme care merita strivit si cel mai rau lucru nu putea sa se planga nimanui, nu putea sa-si descarce nimanui sufletul si durerile prin care trecea in acel moment...pune mana pe telefon si formeaza un numar, ales aleatoriu si astepta sa raspunda cineva, sa auda alta voce poate fericita sau trista, sa-si sscoate spinii din inima, acei spini care il fac sa sangereze pana la nebunie......raspunde robotul...inca o masina in viata lui....
incepe sa planga in hohote ca un copil mic si disperat striga cu toata puterea care ii mai ramase :"Ajuta-ma Doamne!"......atunci la usa bate vecina de sus..niciodata nu o vazuse prea bine..avea 20 de ani, nu foarte frumoasa, bina cladita si cu o privire atat de calda, ca un balsam pentru ranile lui...uimit o intreaba ce cauta la el...ea cu o voce melodioasa ii spune ca l-a mai vazut pe scara si de fiecare data cu o fata de om necajit si ca azi l-a auzit plangand si facandu-i-se mila de el ii spuse ca ar vrea sa fie prieteni, ca si ea a suferit si ar fi bine ca amandoi sa se elibereze de lanturile trecutului....el accepta si incepu sa-i povesteasca povestea vietii lui:
cand fusese mic, avusese o copilarie fericita , nu prea multi ani, indeajuns cat sa nu faca foamea, avusese un frate mai mic care murise la varsta de 2 ani de meningita nediagnosticata si deci netratata..de atunci se hotara sa se faca medic si cu aceasta dorinta care o simtea ca pe un talisman aducator de noroc reusi sa termine facultatea cu brio si isi construi propria clinica...era un om implinit si fericit si astfel se casatori cu o asistenta 90-60-90, blonda si superba in general..cu ea facu acesti 2 copii care acum aveau 5 si 6 ani..pentru o vreme fusera fericiti insa incepura problemele...el o banuia, ea tipa si zicea ca nu e asa...tot asa pana cand intr-o zi pleca cu banii lui si ii "ajuta" sa-si piarda licenta de doctor...ramase cu datorii imense si fara nicio slujba si fara metode de a-si sustine copii...cu chiu cu vai o scoase la capat si reusi sa se angajeze in trei locuri ca sa poata intretine familia.....
ea avusese o viata la fel de chinuita: orfana de mica, trecuta din camin in camin, abuzat de uniul din tatii adoptivi..insa soarele rasari si pe strada ei cand la varsta de 15 ani niste oameni buni la suflet o adoptara insa si ei o parasira la varsta de 18 ani lasandu-le singura lo avere si anume apartamentul insa o ajutasera sa termine liceul......
usor, usor cei doi se imprietenira si se vedeau tot mai des....in curand se indragostira unul de altul si asa ajunsera sa se casatoreasca si ea deveni o mama excelenta pentru copii lui.......insa parca el era urmarit de un blestem vechi aruncat de vreo matusa nesatisfacuta la pat si care din mormant blestema restul barbatilor din generatiile urmatoare.....la fel ca si cu fosta sotie incepura certurile tarzii din noapte, reprosurile cu unde ai fost....
intr-o zi el se intoarse de la serviciu si gasi pe masa un bilet in care ea il anunta ca nu il mai iubeste, ca a intalnit un barbat adevarat si ca il roaga s-o ierte.....durerea si inexplicabilul patrundeau in mintea lui..nu era o gluma, nu se putea....fereastra era deschisa...afara era o superba seara de mai, aerul adia usor si totul il facea sa se duca spre acea luminita...era ca un copil mic care descoprea pentru prima oara binecuvantarea naturii...se urca pe pervaz si vazu o alta vecina la brat cu un alt barbat decat sotul acesteia...el rase si usor isi sopti:"femeile nu pot fi fidele.........".....
imediat la sectia de politie o femeie disperata anunta:"mult sange,mult sange domnule....cine stie de ce o fi sarit in aceasta minunata seara de mai........"

statuia....

era in camera lui si se gandea, altceva ce putea sa faca, se gandea la ea, la ce a facut si la ziua de maine cand....
totul incepuse de cand era mic: de mic il fascinasera calugarii aceia care traiau in varful muntelui si se rugau lui Buddha, de multe ori se gandise ca vrea si el sa devina nu pentru ca era un moft ci pentru ca simtea ca asa ar fi putut ajuta lumea, in sinea lui credea ca asta e solutia......
de cate ori mama lui il rugase sa renunte, el era un copil destept, cam introvertit si singuratic, dar care sigur ar fi reusit in viata, insa credinta lui era atat de puternica inca nu putea sa fie intors din drum nici de dragostea mamei lui, singura fiinta pentru care si-ar fi dat si sufletul....
cu multe lacrimi si o mare durere in inima plecase la frageda varsta de 15 ani impreuna cu maestrul Nyo sa se pregateasca pentru a deveni un calugar vrednic....cursuri peste cursuri, meditatii care tineau si cate 15 ore pe zi, infometare, greutatile casnice erau prea mult pentru un baiat normal de varsta lui insa pentru el nu, credinta in adevar, valoare, bine il facea sa razbeasca, sa urce in continuare acest drum anevoios........
dupa 4 ani de pregatiri intense sosi si ziua cea mare cand trebuia sa fie incorporat ordinului...totul decurse normal pana cand intra in sfantul templu pentru slujba de initiere....mergea tacut, cu pasi mici pe covorul rosu ca un........bujor(de fiecare data cand trecea pe langa camera sfanta simtea un miros imbatator de bujori si acum intelegea de ce: toti peretii erau impodobiti cu aceste flori) si un miros dulce si amarui in acelasi timp care il ametea si il purta pe culmi nestiute, doar lui descoperite...simtea ceva dar nu stia ce si nu indraznea sa ridice capul sa observe mai mult.......
maestrul Nyo continua sa faca slujba si la final noul calugar ucenic avea in sfarsit voie sa isi tina capul sus si atunci o vazu: o femeie atat de frumoasa incat iti lua rasuflarea, perfectiunea ei se potrivea excelent cu toata atmosfera camerei....ramase ca un prost in fata statuii ei....
"-ei, vad ca ai cazut in aceeasi capcana ca noi toti, ii zise maestrul
-ce vreti sa spuneti?
-aceasta este zeita iubirii amagitoare, a dragostei suferinde care te acapareaza imediat si iti ia viata daca nu ai grija
-dar voi cum ati reusit sa treceti peste aceasta vraja?
-cu credinta mult si vointa cum vei trece si tu, fiule!"
nu, el nu putea sa treaca....cum sa nu sa se gandeasca la o asemenea minune a naturii, nu intelegea cum putea sa se opuna, incerca dar nu reusa, dar de fapt incerca?...nici el nu stia daca voia sa se salveze sau sa cada in continuare in placere......acum traia chinuit, in fiecare seara adormea cu chipul ei, iar dimineata se trezea cu mireasma ei...ce daca era o statuie, o zeita a pierzaniei, o iubea...in sfarsit recunoscuse: o iubea....desigur ceilalti calugari nu stiau nimic, ar fi fost alungat de acolo si asta ar fi fost groaznic pentru ca pentru el numai exista decat ea, altceva nu era pe lume.........
devenise obsedat, nu mai manca, nu mai medita, nu se mai gandea la altceva....cu timpul insa se obisnuise, isi zicea in unele clipe de luciditate ca e doar o statuie.....asta pana cand intr-o noapte cand o visa....era imbracata intr-o rochie lunga alba parca facuta din vapori, cu spatele gol si niste ochi mari de chihlimbar care te vrajeau imediat, intr-o poienita cu acelasi miros ca in camera sfanta,stand pe o banca de lemn....si il chema langa ea.....de atata emotie se trezi si nu mai putu sa adoarma...
a doua noapte acelasi vis se continua: el se aseza langa ea si ii soptea murmuri dulci de dragostea, ea suradea inocenta si nu spunea nimic...
a treia noapte vorbira, ea ii spuse ca era singura si avea mare nevoie de un om ca el, primul care o intelesese cu adevarat si nu o judecase pentru ce era, el ii zicea ca e prima lui iubire si singura, ca in inima lui nu are loc altceva decat pentru ea si ea radea cu zambet ciudat.........
....asa era in fiecare noapte pana cand intr-un vis incerca sa o sarute si ea se sperie si el se trezi... disperat sa isi ceara scuze astepta noua noapte insa nu o mai visa deloc timp de 3 luni....innebunise fara ea, ochii mereu erau in lacrimi, inima franta de durere...ce putea face....cand mergea la slujbe in templu era un adevarat chin sa o vada acolo si sa nu o poata atinge....
azi nu a mai rezistat, cand trecea pe langa ea sari garduletul care o inconjura si stranse bucata de portelan rece si distanta, dar nu simtea decat inima sa care batea nebuneste si cu o pasiune salbatica o saruta cu forta......calugarii socati de-a dreptul fura asprii cu pedeapsa si hotarara sa il omoare pentru ca pangarise nu numai statuia maretei Shutva ci si onoarea lor......
a doua zi se pregateau sa il spanzure insa nimeni nu indraznea sa faca lucrul impotriva caruia militau si fiindca erau iertatori ii acordara o noua sansa: sa zica ca a fost o nebunie de moment si ca va face penitenta dura pentru a-si rescumpara greseala......el ar fi zis da dar inima nu il lasa, imaginea ei o avea in fata, asa ca lasa capul plecat ca in prima zi in care o vazu si tacu.....calugarii nu avura de ales si facura oribilul lucru........
in templu se auzea un ras malefic se auzea si cineva se bucura pentru ca inca un suflet ii cazu in mreje.....isi savura inca o victorie asupra acestor muritori murdari si zambea, zambea cu gura-i pictata pe acel portelan perfect lucrat.......statuia zambea.........

adio...........

de ce ii spusese adio?.......de ce acel cuvant de care se temea de cand era mica...ce putere malefica continea acel cuvant de mereu o cutremura si o facea sa presimta lucruri rele?...ii facea cu mana cand el intra la verificatul bagajelor,cu zambet fals pe fata obosita si cu lacrimi in ochi pe care abia le mai pute tine sa nu le vada el si sa se intoarca....doar ea il convinsese ca e mai bine sa plece, era o sansa mare pentru viitorul lui si implicit al ei......si statea si ii facea cu mana si sufletul ii era cuprins de indoieli, de o frica puternica pe care nu si-o putea explica....voia sa strige sa vina inapoi, sa nu plece, ca si-a dat seama ca nu vrea sa se desparta de el niciodata si totusi ratiunea o impiedica...se linistea zicand e bine pentru cariera lui, nu-i putea sta in cale, dar cu cat mai mult isi soptea cuvinte care sa o calmeze tot mai mult devenea agitata, frica din piept crestea parca ar fi fost un monstrulet cu tentacule care nu o lasa sa respire....ce era asta?...nu mai simtise niciodata lucrurile astea, sentimentele erau prea puternice, pur si simplu o doborau....se aseza jos si isi puse capul intre maini sperand ca totul va disparea si inchise ochii si dintr-o data vazu sange si pe el mort.....parca un curent electric i-ar fi trecut prin minte, prin inima, prin tot corpul si primul lucru care l-a facut a fost sa fuga dupa el, dar nu avea voie si paznicii o prinsera si o tineau si ea striga ca o nebuna, nebuna de frica, de o durere viitoare:"Lasati-ma trebuie sa il salvez, nu intelegeti, trebuie sa il salvez, nu pot fara el......".......
Dupa o vizita la politie si un sedant se intoarse acasa si se gandea non-stop la el..il visa mort, bantuind cimitirile, nu auzea vesti de la el, la stiri nu spunea nimic....devenise dependenta de internet...din ora in ora cauta o stire, un zvon ceva despre un avion prabusit si in restul timpului se gandea la acel adio spus ca o soapta de iubire si ii veneau in minte toate peripetiile din trecut:bunica ii spusese adio si la 2 zile murise...odata prinsese un porumbel cu un aripioara ranita, il vindecase si cand ii dadu drumul ii spuse ca un murmur din iubire :"adio inger gingas", insa cum era inca nesigur pe aripa lui nu dura mult si o masina il lovi si il omori........fiecare din aceste amintiri o nelinisteau iar si cauta din nou o stire....
asa trecura o luna....devenise o povara pentru ceilalti, pe strada lumea o ocolea, uneori uita sa manance si sa bea apa....insa intr-o vineri vede o stire socanta:"Avionul R3xt21 Tarom Bucuresti-Londra s-a prabusit intr-o insula necartografiata.Inca nu se stie numarul cadavrelor insa nu pare a fi niciun supravietuitor"....i se oprise suflarea, nu, nu era posibil, nu mai exista nimic altceva decat durerea, acel sentiment care ii rupea sufletul in mii de bucatele, apoi le transforma in praf si vantul le lua pe sus cu o adiere de primavara calda si placuta....in loc de inima avea furtuna, viata fara el nu putea continua,nu avea niciun sens si printre ploaia de lacrimi vede ceva..........
undeva intr-o insula nestiuta un om este gasit in viata...slabit dar traieste...este el....imediat medicii il iau si il duc la un spital...dupa cateva zile iese ca nou si ia primul avion sa ajunga acasa la ea...fericit este in fata usii...tremura tot, parca ar fi fost la prima intalnire...de-abia astepta momentul cand s-o stranga in brate si s-o sarute...deschide usa si o priveliste il ingrozeste: ea spanzurata de tavan si pe perete scris cu sange :ADIO.........

....la un an

era 11 noaptea....se implinea un an de cand....a inceput totul....se gandea cat de repede s-au intamplat toate.....cum a zburat timpul in van.....
era in baie, in fata oglinzii, pe intuneric, cu mana pe lama, gandindu-se: de ce, pentru ce atata suferinta, pentru ce atata pasiune pentru nimic.......
era o fata de 15 ani care platea pentru ca a iubit prea mult.......acum un il intalnise intr-un bar pe el....a fost atractie reciproca din momentul cand s-au privit ochi in ochi.....dansau amandoi pe ring si usor, usor s-au apropiat unul de altul si au inceput sa danseze usor, pe ritmul muzicii....si "lipeala" s-a facut...au schimbat numerele de telefon si asta a fost.....a doua zi el a sunat-o si a stabilit o intalnire...foarte entuziasmata ea a acceptat....azi il vedea, maine il visa....asa usor, usor inima s-a subjugat iubirii, visele ei s-au subjugat lui, toata fiinta era daruita lui.....inima ii batea mai repede cand el era langa ea, ochii ii lacrimau mai tare cand el nu era......si el raspundea acestor sentimente, cel putin la inceput...mereu ii cumpara flori, ii facea cadouri....o rasfata mereu.....asa au ajuns sa faca si dragoste....totul era perfect pana cand si-a bagat nasul acea blonda nenorocita....
dupa 9 luni in clasa lui venise o blonda top-model dupa care toti baietii alergau, dar blonda numai pe el il voia.....la inceput nu el nu raspunse la chemarile "printesei" dar vorba aceea:"ochii vad, inima cere"...atunci au inceput minciunile, suspiciunile dintre ei, reprosurile ei, gelozia cand il vedea in preajma blondei.....tampita aia chiar nu voia sa inteleaga ca ea chiar il iubea, il adora, el era totul pentru ea, era chiar aerul pe care il respira....renuntase la multe pentru el, relatiile cu parintii erau in corzi, scoala nu mai conta, pe prieteni ii lasase balta , dar aceste amanunte nu contau daca era el prin preajma sa o consoleze, sa o alinte.....a incercat sa se duca la psiholog, sa vorbeasca cu el, dar nu mai avea niciun rost....impasibil domnisorul a hotarat dupa 10 luni sa se desparta.......lacrimi, reprosuri, cuvinte urate si spuse la nervi au descris acel scenariu.......ea a incercat sa-l faca sa-l razgandeasca,dar nimic.....totusi mai avea o speranta:nu era cu blonda ai nenorocita care ii furase iubirea lui.......
azi fusese cea mai groaznica zi, una de cosmar.....venise la scoala ca de obicei si ca de obicei statea singura intr-un colt, sperand la ceva mai bun, ignorata de cei din jur.....ducandu-se in pauza spre o alta ora a vazut o scena care a incremenit-o pe loc.....ochii i se impaienjenisera, mainile i se incordasera si tremura....statea ca o statuie in mijlocul holului uitandu-se cum el si blonda se sarutau in vazul tuturor(lucru ce nu facuse niciodata cand a fost cu ea) si cand de mandru parea de noua lui iubita in fata prietenilor(cu ea se ferea mereu de amicii lui)....nu putea sa creada ochilor....tocmai cand se implinea un an de cand se cunoscusera, tocmai atunci isi oficializa noua relatie....ar fi murit pe loc, de fapt ce bine ar fi fost daca i-ar fi cazut o bucata de tavan in cap....dar nu s-a intamplat nimic....pur si simplu a ramas acolo, impietrita si cand cei 2 porumbei au trecut pe langa, el s-a uitat in alta parte de parca nici nu o cunostea, iar blondei ii se citea victoria si batjocura in ochii aceia verzi ca iarba proaspata de mai si in trasaturile acelei fete perfecte......
a fugit imediat acasa si a inceput sa planga....nu mai putea respira, bataile inimii le putea simti si in creier....restul zilei asculta muzica deprimanta....incerca sa o sune pe prietena ei cea mai buna, dar aceasta nu-i raspunse...pesemne ca inca era ranita de la ultima cearta....la fel si cu parintii....asa ii trebuia, nimeni nu o mai voia, era de prisos, incurca pe toata lumea.....ce bine era daca nu ar fi vazut niciodata lumina zilei.....si in tot acest timp mangaia lama de ras......
.......a doua zi era anuntata pe ultima pagina a ziarului, cu un ton sec, ca inca un adolescent se inscrie in lista imensa a sinuciderilor...........